Lovitură de stat după lovitură de stat, în Ciudat de București

Parc-am fi la sud de Orinoco. Una-două, lovitură de stat! Nici n-apuci să strigi „caramba!”. Ultima, pe 10 august: Bot suit pe stâlp, în rolul generalului Bolivar.

Restul relatează cu lux de amănunte el tercer hombre en el estado, hahalera: paramilitari, finanțare „din extern” (nu spune din Europa și nici din America, ca să nu deranjeze). Organele statului bătute cu propriile pulane, colonei cu ochii în lacrimi, alte grade îngrozite, alergând să plângă în poală la señora Carmen.

Ei bine, don Liviu Dragnea de Videle y Gratia, ce ne facem? N-apucăm să ne terminăm punga de snacksuri cu aromă de coacăze că, hop, lovitură de stat! Nu vorbesc de alea contabilizate de Monica Macovei, doar de alea anunțate de dumneavoastră personal: trei anul trecut (în ianuarie, când a ieșit Iohannis cu geaca aia roșie, rău prevestitoare, în Plaza de la Victoria; în iunie, când Grindeanu și Ponta s-au baricadat în sediul Guvernului; în septembrie, în vinerea când Sevil Shaidehh a început să fie urmărită pentru Isla Belina) și, deocamdată, două anul ăsta – în mai, când cu plângerea penală pentru înaltă trădare și luna trecută, fiindcă n-au mai avut răbdare să încheie lovitura din mai și au început alta.

Ne povestiți cu talent, don Liviu Dragnea de Videle y Gratia, despre trupe paramilitare care mișună în acest Ciudat de București, despre acel bătrânel perfid care ne paște, Soros, despre cei patru asasini plătiți, trimiși să vă ucidă, noroc că n-au reușit să vă azvârle din viață și din funcție ca pe un prost (cuvântul, bine ales, vă aparține).

Ce ne facem însă, dacă Uniunea Europeană, va cere să ne planificăm mai judicious loviturile de stat, ca să fie sigură că ne găsim timp și pentru președinția Consiliului?